Verfügbare Informationen zu "18 aprilie 2007"
Qualität des Beitrags: Beteiligte Poster: julian_ivancsuk Forum: Isus Calea Forenbeschreibung: ...si inapoi noi nu vom da... aus dem Unterforum: Evenimente Antworten: 1 Forum gestartet am: Montag 11.12.2006 Sprache: deutsch Link zum Originaltopic: 18 aprilie 2007 Letzte Antwort: vor 16 Jahren, 10 Monaten, 30 Tagen, 13 Stunden, 32 Minuten
Alle Beiträge und Antworten zu "18 aprilie 2007"
Re: 18 aprilie 2007
julian_ivancsuk - 18.05.2007, 23:2418 aprilie 2007
Stirile ProMisiune - www.lucratori-romani.ro
Dragi prieteni,
Ultima saptamana a fost plina de intristare. Multi
dintre voi poate ati auzit deja de pierderea cumplita
pe care am suferit-o intr-un incident care a avut loc
in Malatya, o provincie turca la 450 km nord-est de
Antiohia, orasul in care credinciosii au fost numiti
pentru prima data crestini. (Fapte 11:26).
Miercuri dimineata, 18 aprilie 2007, Tilman Geske, un
misionar german in varsta de 46 de ani, tatal a trei
copii, s-a pregatit sa mearga la birou, si-a luat
ramas bun de la sotie si copil, lasandu-i o amintire
de nepretuit: „La revedere, fiule, te iubesc.”
Tilman inchiriase un birou de la Editura Zirve, unde
pregatea un nou studiu biblic in limba turca. Acolo
era si biroul Bisericii Evanghelice din Malatya.
Editura Zirve apartine bisericii, tipareste si
distribuie literatura crestina in Malatya si in
orasele din estul Turciei.
intr-o alta zona a orasului, pastorul Necati Aydin, in
varsta de 35 de ani, tatal a doi copii, si-a luat
ramas bun de la sotie si a plecat si el la birou. in
acea dimineata, urma sa tina un studiu biblic si o
intalnire de rugaciune la care participau de obicei
mai multi credinciosi din oras. Si Ugur Yuksel se
indrepta spre studiul biblic.
Niciunul dintre acesti barbati nu stia ca acel studiu
biblic avea sa fie testul ultim si aplicarea suprema a
credintei lor, care aveau sa se incheie cu intrarea
lor in slava, primirea coroanei neprihanirii din
partea lui Hristos si a onoarei din partea tuturor
sfintilor care-i asteptau in prezenta Domnului.
intr-o alta parte a orasului, 10 tineri cu varsta sub
20 de ani, definitivau detaliile supremului lor act de
credinta, punerea in practica a dragostei lor pentru
Allah si a urii lor fata de infideli, considerati de
ei dusmanii Islamului.
in duminica invierii, cinci dintre acestia fusesera la
o evanghelizare la care se putea intra doar pe baza de
invitatie, organizata de pastorul Necati si ai sai, in
sala de conferinta a unui hotel din oras. Acesti
tineri erau cunoscuti de credinciosi drept
„cautatori”. Nimeni nu stie ce s-a intamplat in
inimile acestor oameni, in timp ce au ascultat
Evanghelia. Au fost oare atinsi de Duhul Sfant ? Au
fost convinsi de pacat ? Au simtit Evanghelia in
strafundul inimilor ? Astazi, avem doar inceputul
povestii lor.
Acesti tineri, dintre care unul este fiul unui primar
din provincia Malatya, fac parte dintr-un „tarikat”
adica un grup de credinciosi fideli Islamului. A face
parte din Tarikat este un lucru demn de foarte mult
respect. De fapt, se spune ca nimeni nu poate ocupa o
functie publica daca nu este membru intr-un tarikat.
Toti acesti tineri locuiau in aceeasi camera de
internat, in timp ce se pregateau pentru examenele de
admitere la facultate.
Tinerii si-au procurat arme, cutite de bucatarie,
franghii si prosoape pentru actul final al slujirii
lor fata de Allah. Stiau ca avea sa fie mult sange. Au
sosit la timp la studiul biblic, in jur de ora 10.
Imediat ce au ajuns, studiul biblic a inceput. Dupa
cum se spune, atacul s-a dezlantuit dupa ce Necati a
citit un capitol din Biblie. Baietii i-au legat pe
Ugur, Necati si Tilman cu mainile si picioarele de
scaune si conform imaginilor video pe care ei le-au
inregistrat cu telefoanele celulare, i-au torturat pe
fratii nostri timp de aproape trei ore.
Urmeaza detalii ale torturii. Tilman a fost injunghiat
de 156 de ori, Necati de 99 de ori, iar loviturile de
cutit aplicate lui Ugur au fost prea multe pentru a
putea fi numarate. Au fost eviscerati, iar intestinele
le-au fost taiate in bucati chiar in fata ochilor lor.
Li s-au taiat organele genitale si au fost obligati sa
priveasca in timp ce aceste parti ale corpului lor
erau distruse. Li s-au retezat degetele, li s-au taiat
si spintecat nasul, gura si anusul. Probabil ca cea
mai dureroasa parte a fost sa se priveasca unii pe
altii in timp ce erau torturati.
Vecinii care lucrau in apropierea editurii au spus
ulterior ca au auzit tipete, dar au presupus ca
proprietarii se certau intre ei, asa ca n-au
intervenit.
intre timp, un alt credincios, Gokhan, si sotia sa au
petrecut o dimineata placuta. El s-a trezit la ora 10,
a luat micul dejun fara sa se grabeasca, iar spre ora
12:30, a ajuns impreuna cu sotia la birou. Usa era
incuiata pe dinauntru si nu a putut deschide cu
propria cheie. A dat telefon si, desi se facuse
legatura, nu a auzit telefonul sunand inauntru. A
sunat pe telefoanele mobile ale colegilor sai si, in
sfarsit, Ugur a raspuns. „Nu suntem la birou. Du-te la
intalnirea de la hotel. Acolo ne intalnim. Sosim si
noi putin mai tarziu.”, a spus el intr-un mod
surprinzator. in timp ce Ugur vorbea, Gikhan a auzit
in telefon plansete si un mormait ciudat.
A telefonat la politie care a sosit in cinci minute. A
batut la usa: „Politia! Deschideti!” La inceput,
politistul a crezut ca este un caz de tulburare a
linistii publice. Dar chiar atunci, s-a auzit un alt
mormait, un geamat si o bolboroseala. Politistul a
inteles clar ca era vorba de cineva care fusese ranit,
si-a incarcat arma si a incercat in repetate randuri
sa sparga usa. Unul dintre atacatori, speriat, a
deschis usa politistului, care a fost martorul unei
scene sinistre.
Tilman si Nicati fusesera macelariti, decapitati
practic, intrucat li se taiase gatul de la o ureche la
alta. in acelasi fel, procedasera si cu Ugur care se
zbatea intre viata si moarte.
Cei trei atacatori au aruncat armele in fata
politistului. intre timp, Gokhan a auzit un tipat pe
strada. Cineva cazuse de la etajul trei. A alergat si
a vazut un om la pamant, pe care l-a identificat
ulterior ca fiind Emre Gunaydin. Suferise o trauma
craniana majora si mormaia ceva ciudat. incercase sa
coboare pe burlanul de scurgere, ca sa scape, dar s-a
dezechilibrat si a cazut cu o bufnitura cumplita. Se
pare ca era liderul principal al atacatorilor. Un alt
atacator a fost gasit ascunzandu-se intr-un balcon de
la un etaj inferior.
Pentru a descifra misterul, trebuie sa ne intoarcem 6
ani in timp. in aprilie 2001, Consiliul de Securitate
Nationala a Turciei a inceput sa-i considere pe
crestinii evanghelici o amenintare la adresa
securitatii nationale, fiind intr-un fel un
corespondent al Al Quaidei sau terorismului PKK.
Afirmatiile facute in presa de liderii politici,
jurnalisti si comentatori au alimentat ura impotriva
misionarilor care, afirmau ei, ii mituiau pe tineri ca
sa-si schimbe religia.
Dupa acea decizie din 2001, au inceput amenintarile si
atacurile asupra bisericilor, pastorilor si
credinciosilor. Bombe, atacuri fizice, verbale si
scrise sunt cateva modalitati prin care au fost
persecutati crestinii. Dar cea mai semnificativa a
fost folosirea propagandei mediatice.
Din decembrie 2005, dupa o lunga sedinta privind
amenintarea crestina, sotia fostului prim-ministru
Ecevit, istoricul Iber Ortalyli, profesorul Hasan
Unsal, politicianul Ahmet Tan si scriitorul
propagandist Aytunc Altindal, fiecare in domeniul sau,
au inceput o campanie de aducere in atentia publicului
amenintarea reprezentata de crestinii care incearca
„sa cumpere sufletele copiilor lor”. Au fost montate
in secret camere video in biserici care au filmat
serviciile religioase si care au fost folosite ca
materiale de senzatie, pentru a promova frica si
antagonismul fata de crestini.
intr-un raspuns oficial televizat de la Ankara,
ministrul de interne al Turciei a zambit cu
superioritate in timp ce vorbea despre atacurile
asupra fratilor nostri. in mijlocul revoltei si al
protestelor publice impotriva acestui eveniment si in
favoarea libertatii religioase si de gandire, presa si
comentariile oficiale au transmis acelasi mesaj: „Sper
ca v-ati invatat lectia. Nu vrem crestini aici.”
Se pare ca acesta a fost un atac organizat initiat de
un lider adult necunoscut al unei grupari de tip
tarikat. La fel ca in cazul asasinarii lui Hrant Dink
din ianuarie 2007 si a preotului catolic Andrea
Santoro in februarie 2006, se folosesc minori pentru
comiterea asasinatelor religioase, fiindca simpatia
publica pentru tineri este foarte puternica si
ulterior au de infruntat pedepse mai mici decat un
adult condamnat pentru acelasi delict. Chiar parintii
ii incurajeaza pe acesti copii. Mama baiatului de 16
ani care l-a asasinat pe preotul catolic Andrea
Santoro a privit in camera de filmat in timp ce fiul
ei mergea la inchisoare si a spus: „Va sta acolo
pentru Allah”.
Tinerii implicati in ultimele crime sunt in prezent in
inchisoare. Astazi, la stiri, s-a spus ca vor fi
judecati ca teroristi, ceea ce inseamna ca varsta lor
frageda nu va afecta strictetea pedepsei. Atacatorul
Emre Gunaydin este inca la terapie intensiva.
Investigatia se concentreaza asupra lui si a
legaturilor sale, dar se spune ca va fi sortita
esecului, daca acesta nu-si revine din coma.
Biserica din Turcia a raspuns intr-un mod care L-a
onorat pe Dumnezeu, intrucat sute de credinciosi si
zeci de pastori au venit cat au putut de repede,
pentru a fi alaturi de micuta biserica din Malatya si
pentru a-i incuraja pe credinciosi, pentru a rezolva
problemele legale si pentru a-i reprezenta pe crestini
in presa.
Cand Susanne Tilman si-a exprimat dorinta de a-si
inhuma sotul in Malatya, guvernatorul a incercat sa se
opuna, dar intelegand ca e imposibil, a raspandit
zvonul ca „ e pacat sa sapi mormantul unui crestin”.
in cele din urma, intr-un serviciu de inmormantare
care-ar trebui sa fie consemnat in istoria
crestinatatii pentru totdeauna, membrii bisericii din
Adana, de langa Tars, au pus mainile pe lopeti si au
sapat un mormant pentru fratele lor asasinat, intr-un
cimitir armenesc parasit, vechi de 100 de ani.
Ugur a fost inmormantat de familia sa cu o ceremonie
musulmana in orasul natal Elazig, iar logodnica sa,
credincioasa crestina, privea din umbra cum familia si
prietenii sai refuzau sa-i accepte, chiar si mort,
credinta pe care Ugur o marturisise cu atata pasiune
si pentru care murise.
inmormantarea lui Necati a avut loc in orasul natal
Izmir, unde a cunoscut credinta adevarata. intunericul
nu intelege lumina. Desi bisericile si-au exprimat
iertarea pentru acest incident, crestinii nu au fost
considerati demni de incredere. inainte ca sicriul sa
fie urcat in avion, pe aeroportul din Malatya, acesta
a fost supus in doua randuri la examinare cu raze X,
pentru ca autoritatile sa se asigure ca nu era
incarcat cu explozibil. Aceasta procedura nu se aplica
sicrielor musulmanilor.
Inmormantarea lui Necati a fost un eveniment frumos.
Ca intr-un crampei de Cer, mii de crestini turci si
misionari au venit sa-si exprime dragostea pentru
Hristos si respectul fata de acest om care a ales sa
moara pentru Isus. Sotia lui Necati, Shemsa, a spus
lumii: „Moartea sa este plina de semnificatie, fiindca
el a murit pentru Hristos si a trait pentru Hristos!
Necati a fost un dar de la Dumnezeu. Ma simt onorata
ca am trait alaturi de el, simt ca mi s-a facut o
deosebita cinste. Vreau sa fiu vrednica de aceasta.”
Plini de curaj, credinciosii au aratat clar de partea
cui sunt, la inmormantarea lui Necati, asumandu-si
riscul de a fi vazuti in public si de a deveni,
astfel, viitoarele tinte ale atacatorilor. Dupa cum
era de asteptat, politia anti-tero a fost prezenta si
i-a filmat pe toti cei prezenti la inmormantare,
pentru a putea folosi materialul pe viitor.
Ceremonia a avut loc in fata Bisericii Baptiste Buca,
iar el a fost inmormantat intr-un mic cimitir crestin
de la periferia orasului Izmir.
Doi asistenti ai guvernatorului Izmirului au fost
prezenti si au asistat in mod solemn la eveniment,
chiar din randul intai. Zeci de agentii de presa au
fost acolo, completand relatarea evenimentelor cu
stiri transmise in direct si cu fotografii. Cine poate
anticipa efectul avut de aceasta inmormantare asupra
spectatorilor si telespectatorilor?
! De fapt, acesta
este inceputul unei alte povesti. Rugati-va pentru ei.
Printr-un gest care a tinut prima pagina a celor mai
importante publicatii din Turcia, Susanne Tilman,
intr-un interviu televizat, si-a exprimat iertarea.
Le-a spus reporterilor ca nu doreste razbunare.
„Doamne, iarta-i ca nu stiu ce fac”, a spus ea,
consfiintind din toata inima cuvintele lui Hristos, pe
Calvar (Luca 23:34).
Intr-o tara in care razbunarea sange pentru sange este
cel mai normal lucru posibil, in atentia bisericilor
au ajuns extrem de multe relatari despre vieti
schimbate prin aceasta declaratie a lui Susanne
Tilman. O jurnalista a comentat declaratia acesteia:
„A spus printr-o singura propozitie ceea ce o mie de
misionari n-ar putea face intr-o mie de ani.”
Este foarte probabil ca misionarii din Malatya vor
parasi zona, intrucat famillile lor au fost
identificate public si au devenit astfel tintele unui
oras ostil. Cei zece crediciosi care au ramas se
ascund. Ce se va intampla cu aceasta biserica, cu
aceasta lumina din intuneric? Mai mult ca sigur, se
vor intalni in subteran. Rugati-va pentru
intelepciune, ca fratii turci din alte orase sa mearga
sa conduca o biserica ramasa fara lideri. N-ar trebui
sa fim preocupati de marea cetate Malatya, o cetate
care nu stie ce face? (Iona 4:11).
Cand pastorul nostru Fikret Bocek a mers luni, cu un
frate, sa dea o declaratie la Directia de Securitate,
a fost condus la Departamentul Anti-Tero. Acolo, era o
harta uriasa ce acoperea intreg peretele, unde erau
semnalate toate celulele teroriste din Izmir, indicate
pe categorii. Cea mai evidenta lista cuprindea toate
bisericile evanghelice din Izmir. intunericul nu
intelege lumina. „Oamenii acestia care au rascolit
lumea au venit si aici.” (Fapte 17:6)
Rugati-va pentru Biserica din Turcia. „Nu va rugati sa
inceteze persecutia, rugati-va pentru perseverenta
noastra,” ne indeamna pastorul Fikret Bocek.
Biserica a avut de castigat prin pierderea fratilor
nostri; roadele din viata noastra, intarirea
credintei, dorinta arzatoare de a raspandi Evanghelia
pentru a lumina tot mai mult in intunericul Malatyei,
nu sunt de regretat. Rugati-va sa rezistam opozitiei
din exterior si, mai ales, rugati-va sa castigam
luptele interioare, cu pacatul, care este slabiciunea
care ne face cu adavarat neputinciosi.
Un lucru stim sigur. Isus Hristos a fost acolo cand
fratii nostri si-au dat viata pentru El. A fost acolo,
la fel ca atunci cand Stefan a fost omorat cu pietre
sub privirile lui Saul din Tars. intr-o buna zi,
filmarea mortii fratilor nostri ne va dezvalui poate
mai multe despre puterea pe care stim ca Hristos le-a
dat-o pentru a-si indura ultima cruce, despre pacea pe
care Duhul Sfant le-a daruit-o, ca sa poata suferi
pentru iubitul lor Mantuitor.
Stim ca nu i-a lasat singuri. Stim ca mintea lor era
plina de adevaruri biblice care i-au intarit si i-au
facut sa reziste, in timp ce intunericul incerca sa
subjuge Lumina de nesubjugat a Evangheliei. Stim ca,
asa cum au putut, cu o privire sau un cuvant, s-au
incurajat unii pe altii sa ramana tari. Stim ca stiau
ca, in curand, aveau sa fie cu Hristos. Nu stim
amanunte. Nu stim in ce fel li se va face dreptate sau
daca li se va face, pe acest pamant.
Dar rugati-va si dati-va silinta sa va rugati ca
intr-o zi, macar unul dintre cei cinci baieti va
cunoaste credinta adevarata, datorita marturiei facute
prin moartea lui Tilman Geske, care si-a dat viata ca
misionar pentru iubitii sai turci, si a marturiilor
facute prin moartea lor, de Necati Aydin si Ugur
Yuksel, primii martiri pentru Hristos din Biserica
Turca.
Relatare facuta de Darlene N. Bocek, 24 aprilie 2007
Va rog fierbinte, trimite-ti aceasta scrisoare la cat mai multi crestini care se roaga, din toate tarile apasand acest link.
Va rog sa nu omiteti in niciun caz titlul: „De la Biserica Protestanta din Smirna”, ce poate fi contactata la izmirprotestan@ gmail.com // www.izmirprotestan.org
Sola Scriptura, Sola Gratia, Sola Fide, Solus Christus, Soli Deo Gloria
Pentru mai multe informatii despre misiune viziteaza www.lucratori-romani.ro
------------
Acest mesaj NU ESTE SPAM!
Primesti acest e-mail deoarece esti abonat al Stirilor ProMisiune - www.lucratori-romani.ro.
Acest serviciu de informatii este oferit gratuit.
Pentru a modifica informatiile contului tau viziteaza acest link
Pentru a te dezabona de la aceasta lista viziteaza acest link
Powered by PHPlist2.10.4, © tincan ltd
__________________________________________________
Mit folgendem Code, können Sie den Beitrag ganz bequem auf ihrer Homepage verlinken
Weitere Beiträge aus dem Forum Isus Calea
12.05.2007 - gepostet von vasi am Samstag 12.05.2007
31.07.2007 - gepostet von vasi am Dienstag 31.07.2007
13.07.2007 - gepostet von vasi am Freitag 13.07.2007
Ähnliche Beiträge wie "18 aprilie 2007"
21.07.2007 - Cora (Samstag 21.07.2007)
ASW-27 im Maßstab 1:2 zu verkaufen. - Thermikflieger (Montag 11.10.2010)
Kalenderwoche 30 anno 2007 - Worldtra.de (Sonntag 22.07.2007)
25.07.2007 - Aniroc (Mittwoch 25.07.2007)
13.08.2007 - Nordseeengel (Montag 13.08.2007)
Betreuter Chat 01.-07.10.2007 - Nordseeengel (Sonntag 30.09.2007)
Freundschaftsturnier am 16.07.2007 in Kelkheim - Sascha (Donnerstag 12.07.2007)
07.08.2007 - Aniroc (Dienstag 07.08.2007)
das Frequency 2007 Webradiospecial - Gerald (Montag 06.08.2007)
22.7.2007 - Cora (Sonntag 22.07.2007)